Lucrul special la JSU nu a fost că m-a făcut fericită peste măsură; ci faptul că încă mă face.
Întreaga experiență mi s-a părut de pe alt tărâm, cu totul și cu totul magic. Când am pășit în campus eram o elevă ce urma să înceapă clasa a XII-a fără o idee clară de viitor, care nu prea cunoștea pe nimeni, puțin speriată dar foarte entuziasmată. Iar spre surprinderea mea, când am plecat, cu lacrimi în ochi, am simțit pentru prima oară că o să îmi găsesc locul. Iar tot acest fapt s-a datorat oamenilor minunați pe care i-am cunoscut, unii ajungându-mi buni prieteni.
La finalul verii, am realizat că acesta nu este un proiect, ci o întreagă experiență capabilă să conecteze oamenii în moduri neașteptate. Am călătorit mult în țară și în majoritatea locurilor am ajuns să întâlnesc persoane care au luat parte la aceeași experiență ca mine, fie în același an, fie înaintea mea, oameni cu care am schimbat păreri și povești timp de ore în şir, zâmbind larg de fiecare dată.
Pe mine m-a fascinat cât suflet a fost pus în realizarea acestui proiect; toți cei responsabili au fost 100% implicați și dedicați să ne ofere tururor două săptămâni de-a dreptul memorabile: creând situații inedite pentru şi simulând perioade ale studenției, toate cu scopul de a ne ajuta să înțelegem această etapă a vieții și să o așteptăm cu nerăbdare și foarte multă determinare. La mine pot spune că a funcționat.
Am fost rugată, împreună cu ceilalți participanți, ca, la final, să îmi derulez în minte propriul aftermovie al JSU Unşpe-atunci am aflat că 300 de oameni pot plânge simultan, cu ochii închiși, dar ținându-se de mână toți: pentru mine aceata este reprezentarea vizuală a celui mai special proiect din viața mea de până acum.
Trainingul de time management pot spune că a fost un succes, fiind al doilea training la care am fost, mi-a plăcut acel tabel cu orele libere (la care am aflat că am – 16 ore libere pe săptămâna) și jocul în care trebuie doi parteneri trebuie să se convingă unul pe altul în a face activități împreună.
Întâlnirea cu absolvenții a fost interesantă deoarece ne-au fost prezentate suișurile și coborâșurile pe care este posibil să le întâmpinăm ca studenți, și că niciodată nu știi exact ce îți oferă viața.
Razele de soare printre crengile copacilor din Hașdeu, veșnica agitație, oboseala aia care nu-ți dă pace și care totuși te face sa o iei de la capăt cu același entuziasm a doua zi.
Oamenii frumoși care parcă toți și-au propus să facă parte din cea mai faină experiență din viața ta, lucrurile interesante pe care le inveți despre tine si viitorul tău, nopțile calde în care chitara trezea în tine cele mai frumoase sentimente și emoți, provocările care te testau constant și care te motivau să ieși din zona ta de confort și mai ales persoanele pe care ți-e imposibil să le uiți oricât ai vrea, asta a însemnat (doar ce se poate descrie în cuvinte) pentru mine JSU.
Cel mai trist lucru care-mi vine în minte legat de acest capitol din viața mea e că durează atât de mult până la ediția JSU în care mă voi afla în postura omului care-și dedică timpul, buna dispoziție și energia ca cei ce vor participa în cadrul proiectului să trăiască și să simtă cel puțin experiența unică de care am avut eu parte.